Site Loader

Cu copiii la teatru senzorial

Am zis să încercăm ceva nou. Ai mei abia așteptau să înceapă spectacolul. S-au așezat frumos pe pernuțele aranjate pe jos.

Tema era „O zi la plajă”. Piesa de teatru senzorial era pentru copii între unu și patru ani. Se baza pe sunete, culori și senzații tactile.
A început cu o melodie antrenantă și cu o umbrelă de soare care se învârtea. Numai că deodată, de după umbrelă, au apărut brusc cei doi actori făcând ceva gen… „Bau!”. Atât i-a trebuit lui Vlăduț care a sărit la mine în brațe de frică. Și nu a mai vrut cu niciun chip să stea să vadă în continuare.
L-am dus în altă încăpere cu speranța că poate Remus va aprecia spectacolul, care nu a durat mai mult de 25 de minute.

În acest timp, actorii le arătau copiilor scoici și melci, cerneau nispiul printr-o sită și construiau vaporașe din hârtie. Mă uitam cu puțină invidie, de după ușă, la alți doi copii de o vârstă cu Vlăduț (1,5 ani) care au rămas să se uite cuminți. Asta până când actorii au început să fâlfâie o pungă mare, spunând că sunt valurile mării, și au adus-o până peste copii. Așa au fugit și ceilalți pitici. Au rămas doar Remus și două fetițe de vârsta lui (3,5 ani).
La final, Remus mi-a spus că s-a plictisit.

După spectacol, actorii i-au chemat pe copii să se joace în nisip. Măcar asta le-a plăcut tuturor. Noi am mai tăiat o activiate de pe listă. Și am trecut-o la capitolul: doar o dată în viață.

Post Author: Alina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *