Site Loader

Cum a descoperit copilul vrăjitoarea de la noi din sat

Remus îmi tot spunea că la noi în sat e plin de vrăjitoare. Mă gândeam că e ceva ce ține de imaginația lui. Până într-o zi când mergeam liniștiți pe stradă și pe lângă noi trece o bătrână cu batic pe cap și cu baston în mână, adusă bine de spate. Așa cum sunt multe femei la noi în sat.

Numai ce-l aud pe Remus strigând: Uite, mami, vrăjitoarea!!! „Vrăjitoarea” s-a uitat și ea și cred că a făcut o vrajă pentru că mi-a venit să intru în pământ.

Eu: Nu, nu! Este o… o… (dacă îi zic bătrână se supără, dacă îi zic babă mă bate) Este o DOAMNĂ!

Remus: E o vrăjitoare! Așa arată vrăjitoarele!

Eu: E o doamnăăă mai în… în… (dacă zic în vârstă o fac bătrană și se supără) O doamnă mai în ETATE! (e concurs de sinonime în capul meu, fără reguli de participare)

Remus: Nuuu, e în toiag!

Eu: Nu e toiag! Eee… e… (dacă zic baston o fac bătrană și se supără, dacă zic cârjă o fac babă și mă bate) Eeee… un DISPOZITIV (!) care o ajută la mers!

Remus: Dispozitiv? Merge cu baterii?

Eu: Mmm… (Mă afund! Mă afund! Diversiune, diversiune!) Uite un cățel!!! Cine ajunge primul la el?!

Eu am ajuns prima. Am mâncat pământul de rușine.

Post Author: Alina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *