Zona Neamțului este una cu o mulțime de locuri frumoase, foarte ofertantă pentru copii și nu numai. Cu preturi la cazare și la mâncare mai mici decât în multe alte părți.
Drumul de la noi de acasă (din marginea de nord a Bucureștiului) până în Piatra Neamț a fost de 5 ore și jumătate. Deși a fost mini-vacanța de 1 Iunie și Rusalii, șoseaua a fost liberă. Un alt avantaj. La fel a fost și la întoarcere, după 4 zile.
CAZAREA
Cazarea a fost una de 5 stele. Am ales un aparthotel (hotel de apartamente) unde am avut un apartament mare, de două camere, cu bucătărie utilată și balcon cu priveliște directă spre Muntele Pietricica.
Costul pentru 5 persoane, 4 nopți, a fost de 1.800 de lei. Atlas Aparthotel se numește și l-am găsit pe Booking.com cu nota 10 din recenzii. O notă pe care o merită din plin.
CETATEA NEAMȚULUI
În prima zi ne-am dus la Cetatea Neamțului care este la o oră distanță de Piatra Neamț. Am lăsat mașina la poalele dealului și am urcat pe jos, pe un drum asfaltat, până la cetate. 10 minute a durat. Asta pentru că am mers în ritmul în care au putut copiii.
Este o cetate impunătoare, frumos refăcută și întreținută. Unde se poate ține o lecție de istorie care chiar să-i intereseze pe copii. Ne-am plimbat pe podul suspendat, am intrat în cetate și am luat toate încăperile la rând.
Ne-am imaginat cum le era viața oamenilor din acele vremuri. Cum se apărau de invadatori, cum își duceau zilele pe timp de pace.
Credeam că Iris, fiind cea mai mică, se va plictisi repede. Dar tocmai ea a vrut să mai intre încă o dată în toate încăperile și tunelele.
Remus sit Vlad au admirat armurile și armele. Au întrebat despre monetărie, le-a plăcut sala tronului și închisoarea.
Am luat și scurte pauze pe câte o piatră sau în biserică.
CASA LUI ION CREANGĂ
După ce am coborât de la cetate, am trecut pe la un prieten din copilărie care a locuit în apropiere, în Humulești. Ion Creangă îl chema. Am ajuns la bojdeuca lui după ce am trecut peste „Ozana cea frumos curgătoare”. Casa nu se poate vizita, e în proces de restaurare.
Lângă ea s-a deschis un muzeu pentru copii cu scene din povești. Iris și Vlad s-au bucurat să o vadă pe capra cu trei iezi, pe cocoșul din punguța cu doi bani, pe ursul păcălit de vulpe.
Remus a tocmai a terminat de citit „Amintiri din copilărie” așa că vizita a venit la fix. A văzut puțin din lumea lui Nică a lui Ștefan a Petrei.
CODRII DE ARAMĂ ȘI PĂDUREA DE ARGINT
După ce am plecat de la Creangă, am fost pe urmele lui Eminescu.
„De treci codrii de aramă
De departe vezi albind
Și-auzi mândra glăsuire
A pădurii de argint.”
Codrii de aramă și pădurea de argint există în realitate, nu doar în poezie. Și arată de poveste. Rezervația naturală „Pădurea de argint” este o bijuterie. Cu peisaje care nu te pot lăsa nepăsător și care sigur l-au inspirat pe Eminescu.
TURNUL LUI ȘTEFAN CEL MARE
În Piatra Neamț ne-am luat la întrecere cu Turnul lui Ștefan cel Mare. A câștigat turnul că e mai înalt ca noi.
Din păcate nu se vizitează în interior că tare le-ar fi plăcut copiilor să vadă de unde se dădea alarma când se apropiau invadatorii.
Ne-am plimbat prin centrul orașului Piatra Neamț, pe la Curtea Domnească.
TELEGONDOLA
Cand au obosit copiii, am urcat cu telegondola. Am zărit de sus o căprioară care își vedea liniștită de-ale ei.
De sus se văd foarte frumos orașul, lacul, munții. E o terasă unde am băut cafea și am mâncat kurtos.
CETATEA DACICĂ PETRODAVA
Tot la Piatra Neamț este și Cetatea Dacică Petrodava. Acolo am mers cu mașina până s-a terminat drumul asfaltat. Apoi am urcat pe jos.
E un traseu ușor, cam 10-15 minute am făcut noi. Ultima parte e mai abrupt, dar nu e ceva de netrecut cu copiii.
Au rămas doar câteva pietre din Cetatea Dacică Petrodava. Dar drumul până acolo și peisajele văzute de sus ne-au bucurat tare mult.
Am cules flori, am mâncat fragi. Am văzut atât de multe nuanțe de verde! Și ne-am simțit ca pe acoperișul lumii.
VALEA CELOR DOISPREZECE
La prânz, în una din zile, am fost la „Valea celor doisprezece” unde am mâncat. Este un complex aflat la 17 km de Piatra Neamț. Are căsuțe săpate în pământ, căsuțe din lemn, din piatră. Se pot vizita cele în care nu e nimeni cazat.
O aventură a fost pentru copii care au zis că sunt căsuțe pentru trolli. Au încercat scaunele, paturile și o închisoare care de fapt era dressing.
În afară de Valea Celor doisprezece am mâncat „La cocoșul de aur” (în Piatra Neamț), la restaurantul hotelului unde am fost cazați (Atlas) și la o terasă de la baza Cetății Neamțului. Peste tot a fost bună mâncarea.
Prețurile sunt sub cele din București sau Valea Prahovei. La restaurantul de lângă Cetatea Neamțului, de exemplu, o ciorbă costa 15 lei.
CHEILE BICAZULUI
Cheile Bicazului sunt la o oră distanță de Piatra Neamț. Și nu trebuie ratate. Am ajuns acolo în ultima zi a vacanței noastre. Ne-am cățărat pe stânci, ne-am minunat de drumul îngust și spectaculos printre pereții de piatră.
Am găsit o poieniță plină de păpădii unde s-au jucat copiii. La cât au suflat în ele, ziceai că a început ninsoarea. Iris a început să cânte „Jingle bells”.
Am coborât pe marginea unui râu de unde n-am mai putut să-i luăm pe copii. Au aruncat cu pietre în apă până s-au terminat pietrele.
Vacanța noastră s-a terminat după 5 zile zile pline. Mai sunt multe de văzut în zonă. Copiii au spus că le-a plăcut atât de mult încât au uitat de 1 Iunie. Practic, vacanța a fost cadoul pentru ei.
👍🍀😄👏