Când eram însărcinată cu primul copil, nu știam ce mă așteaptă după naștere. Îmi puneam multe întrebări, îmi făceam și griji.
Cât am fost gravidă cu al doilea, cea mai mare neliniște a mea era legată de cum va fi relația dintre frați. Mă bucur enorm că mi-am făcut probleme degeaba citind articole despre gelozia dintre frați, agresiuni și alte probleme. La noi nu a fost cazul.
Acum îl aștept pe al treilea. După-amiaza și seara stau cu copiii în pat până adorm. Eu sunt mereu la mijloc pentru că fiecare vrea să stea lângă mine. Mă întorc când la unul, când la altul ca să îi țin pe rând în brațe. La un moment dat, vor doar să îi țin de mână. Câte o mână de a mea la fiecare. Și mă gândesc… Ce-o să fac când vor fi trei copii. Cum voi putea să stau lângă toți în același timp? Cum îi voi putea ține de mână? Pe toți.
Pare imposibil. Dar inima mea, una singură, poate iubi trei copii. Poate și mâinile mele, două, vor găsi calea de a ține trei copii.
