Site Loader

Jucării pierdute – spectacol pentru copii la Excelsior

Jucării pierdute este o aventură unică. Când Magda uită să se joace frumos cu jucăriile, acestea hotărăsc să „evadeze” din camera ei în căutarea unui alt copil. Planul propus de Colonelul Piesă le poartă pe cele șase jucării prin aventuri de neimaginat în care dau dovadă de curaj, adevăr și loialitate. Atunci când se hotărăsc să se întoarcă la Magda, au parte de o surpriză neplăcută. Își va recupera Magda jucăriile? Sau acestea își vor găsi un alt copil? Ce rol are câinele Patrocle în această poveste? Sunt întrebări la care vom afla răspunsul doar în Jucării pierdute.” Ovidiu Ușvat, regizor și scenarist.

Iulia Samson – actriță

Eu sunt Rățușca. E super tare. E optimistă, foarte curajoasă, caldă și prietenoasă. Alege să vadă lumea printr-un filtru care face totul să pară frumos.

Eu nu am avut o singură jucărie preferată când eram mică. Am avut o familie de jucării de pluș, împărțită pe cupluri. În fiecare seară le așezam în ordine lângă mine, sub plapumă, dar cât să poată respira, cu boticul afară. Odată ce adormeau ele, mă culcam și eu.

Nu prea am fost genul care sa strice jucării, dar am chelit câteva păpuși, recunosc cu părere de rău, ca apoi să îmi dau seama că lor nu le mai crește părul.

Eu cred că atunci când jucăriile ies la pensie se duc în dulap, unde stau împreună cu globurile de Crăciun, pentru a ieși măcar o dată pe an la paradă.

Oana Tofan – actriță

Cami, personajul pe care-l joc, este Păpușa Preferată a Magdei. Este cea mai scumpă dintre toate jucăriile fetiței și de aceea este tratată cel mai frumos. Magda are cea mai mare grijă de Cami deoarece a primit avertizare de la mama ei că dacă o strică nu va mai primi vreo altă jucărie.

Jucăria mea preferată a fost Iliuță, păpușa „băiat” din pluș galben, cu niște mâini și picioare foarte lungi și cu capul țuguiat ca Oblio. E jucăria pe care-o mai am și acum, care-a dormit în pat cu fiecare dintre cei doi copii ai mei, atunci când erau mici.

În general, păstram jucăriile în sensul că nu le rupeam definitiv, ci doar le tundeam părul, le schimbam hainele, le dădeam cu ojă pe unghii, le mâzgăleam cu pixul pe față sau pe haine.

Mesajul piesei, acela de a păstra și de a te juca frumos cu jucăriile, cred că va fi primit foarte bine de către copii. Mai ales pentru că vor înțelege că fiecare jucărie poate prinde viață dacă el, copilul, o tratează ca pe un bun prieten. Iubiți jucăriile și aveți grijă de ele!

Raluca Botez – actriță

Eu sunt Păpușa Sanitară din spectacol. În copilărie eram un soi de astfel de păpușă pentru că îmi reparam singură jucăriile. Sufeream atunci când pățeau ceva pentru că eram convinsă că sunt vii. Așa că, jucând acest rol, cercul se închide.

Jucăria care m-a marcat în copilărie, o pisică galbenă din plastic cu o armonică albă la mijloc, nu a avut o soartă prea bună. Era iarnă, eram bolnavă, era foarte frig în casă (perioada ceaușistă) și ai mei puseseră radiatorul în cameră. Am pus pisica lângă radiator să se încălzească. Am găsit-o cu jumătate de față topită și un ochi căzut. Și iată cum am aflat că drumul spre iad este pavat cu bune intenții.

Jucăriile nu ies niciodată la pensie, doar că noi creștem și le uităm. Dar ele rămân credincioase și ne așteaptă și ne veghează. Pentru ele rămânem aceiași copii care au nevoie să fie iubiți și protejați.

Ștefania Dumitru – actriță

Ursulețul (interpretat de mine) este „bunicul” acestei familii de jucării. Trecut prin multe peripeții, se bucură de entuziasmul și vitalitatea celor tineri, le dă povețe și îi încurajează să-și urmeze visele.

Jucăria mea preferată a fost o mașină de epocă. Cu volanul argintiu, decapotabilă, pe baterii. Îmi plăcea la nebunie că se aprindeau farurile. Încă o mai am și vreau să o repar.

Stricam jucăriile când eram mică, dar fără intenție. Îmi părea rău și le reparam sau mă jucam cu ele cu mai multă grijă.

Tudor Pîrvu – actor

Sunt Ken, celebrul soț al lui Barbie. Una dintre cele mai iubite și cunoscute păpuși din lume. Sincer să fiu, nu-mi amintesc să fi avut o jucărie preferată. Îmi plăceau toate. M-am jucat frumos cu jucăriile mele. Încă mai am multe dintre ele acasă. În special, mașinuțe.

Jucăriile nu ies niciodată la pensie. Ele sunt date din mâna în mână și trăiesc veșnic prin amintirile noastre.

Ovidiu Ușvaț – actor

Coloneul Piesă este o jucărie care are ghinionul de a fi oferită cadou unei fetițe. Momentul mult așteptat, în care un copil să se joace cu el, devine un coșmar. Atunci când este dezmembrat și pierde o piesă importantă, își pierde și încrederea în copii. Asta îl face să renunțe la toți copiii și să devină personajul negativ din poveste.

Jucăria mea preferată a fost Donatello din Țestoasele Ninja. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, eu și frații mei am primit câte o figurină din Țestoasele Ninja, pentru că eram patru copii băieți, la fel ca țestoasele. Îmi doream să locuiesc în canale și să mănânc numai pizza, așa cum făceau și ele.

Unul dintre frații mei avea mare grijă de jucăriile lui. Imediat ce le primea le împacheta în ziar și le ascundea prin casă. Nu știu de ce îmi plăcea să le găsesc și să i le stric în mod intenționat. Acum îmi pare rău că nu am păstrat măcar una dintre jucăriile mele pentru a i-o face cadou fiului meu.

Jucăriile nu își permit să iasă la pensie. Și nici nu cred că vor. Ele așteaptă generații noi de năzdrăvani și păstrează în ele amintirea celor care odată au fost copii.

Sper ca toți copiii care vin la spectacol să realizeze cât de importante sunt jucăriile, să înțeleagă că sunt liantul dintre o lume cotidiană și una a fanteziei. O lume în care, alături de jucăriile lor, pot deveni tot ce își doresc.

NOTĂ Programul spectacolelor îl puteți găsi aici: Jucării pierdute, teatrul Excelsior

alinaprodan.ro este partener media al spectacolului Jucării pierdute care se joacă la teatrul Excelsior din Capitală.

 

Post Author: Alina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *