Site Loader

La drum prin Cheile Grădiștei, Moieciu, Bran

 

Am luat o pauză de la Valea Prahovei și ne-am dus ceva mai departe. La Moieciu de Jos. Am stat 4 nopți la pensiunea Andrei. Ne-am rezervat o suită. Adică o cameră mai mare cu pat matrimonial și canapea extensibilă. Suntem patru și nu încăpem oriunde.

Pensiunea este chiar la drumul principal, dar are în spate o curte imensă,  pe lângă care trece și un pârâu, are un loc de joacă, balansoare de grădină pe care să lenevești. Bineînțeles că nu am lenevit. Copiii s-au jucat 5 minute apoi au zis că s-au plictisit și să mergem. Și am tot mers, în fiecare zi prin alt loc.

Mai întâi am fost în Bran să vizităm castelul. L-am mai vizitat cu copiii, dar ei fiind foarte mici au uitat. Ne-am așezat la o coadă imensă pentru bilete. Cam o oră am stat, deși nu era weekend și mai era o săptămână până la vacanța de Sf Maria. L-am lăsat pe soț la coadă. Am luat copiii și ne-am așezat la umbră, pe jos, printre tarabe (acolo e un fel de târg). Lângă noi, era o femeie în vârstă care vindea suveniruri. Ne-a văzut și a scos din sacoșa ei două napolitane și le-a întins copiilor. Ai mei, care nu mănâncă napolitane, le-au înfulecat de ziceai că sunt leșinați de foame. Biata femeie a scos tot pachetul să ni-l dea. Eu am tot refuzat-o frumos, dar a insistat. A zis că ea nu mai mănâncă până a doua zi și că nu mai are nevoie. N-am vrut să-i strict bucuria de a dărui și am luat pachetul. Atunci ne-am și ridicat că trebuia să intrăm în curtea castelului. Băieții nu au mai vrut să mănânce napolitane, așa că le-am băgat în rucsac.

Am intrat în castel. Copiilor le-a plăcut foarte mult. Au fost fascinați de scările și culoarele „secrete”, ibricele uriașe, lăzile de zestre care ziceau că sunt cufere de comori ale piraților. Asta până când s-au trezit amândoi că vor la toaletă. Dacă ați fost la Bran știți că odată intrați nu mai e cale de întoarcere. E un fel de sens unic în castel. Iar când e aglomerat e jale. Cum de întors nu ne puteam întoarce, am mers înainte sărind din încăperile și locurile de vizitat. Chiar și așa a fost o experiență frumoasă pentru băieți.

Jos, în curtea castelului, este o terasă: Casa de ceai. Acolo am mâncat niște paste bune și pește. Singura problemă e că de două ori, când am ajuns în perioada prânzului, nu se servea mâncare. Nu am înțeles de ce. Dar merită mers că are o priveliște foarte frumoasă. 

După ce am ieșit din curtea castelului, ne-am întors la bătrâna cu napolitane și am cumpărat suveniruri. 

De reținut pentru cei cu copii mai mici este parcul de peste drum de castel. Ai mei s-au dat pe un tobogan gonflabil, au sărit în hamuri pe trambuline, s-au plimbat cu bicicletele (aduse de acasă). Chiar pe marginea parcului este un restaurant italian, Trattoria Al Gallo. Acolo am mâncat la prânz într-o zi. Nu recomand. Prețuri mari, mâncare fără gust, servire lentă.

În schimb, am mâncat bine la Casa Brandenberg. Cel mai bun gulaș! Copiii au mâncat somon cu piure, clătite. Și s-au bucurat de locul de joacă foarte bine făcut, cu de toate. Restaurantul este mai izolat de zona agitată a orașului.

Am fost și la Muzeul Național Bran care este la poalele castelului. Căsuțe foarte frumoase, verdeață multă. Doar că acolo am avut un incident neplăcut cu un paznic. 

La un moment dat, copiii au obosit și s-au așezat pe o treaptă din fața unei căsuțe. Fără sa blocheze accesul cuiva. Oricum, cât am stat (max 5 minute) nu a venit nimeni. Cred că erau cel mult 10 turiști în toată curtea muzeului. Moment în care a venit un paznic și a început să strige la noi că blocăm accesul de o oră și că ne scoate cu forța din muzeu!!! I-a speriat pe copii care ne întrebau ce se întâmplă și ce are cu noi. Am început să-l filmez și i-am cerut să se legitimeze. Și-a băgat legitimația (pe care o avea la gât) în buzunar și a plecat.

Prin Bran circulă și un trenuleț turistic. Mare bucurie pentru copii. Iar pentru noi a fost util că ne-a dus peste tot și am văzut și pensiuni și restaurante pe care să le încercăm în viitor. Mai departe de zona aglomerată.

După 4 zile ne-am mutat la câțiva kilometri mai departe. Sus, pe la cota 1.200, la Cheile Grădiștei Fundata Resort. Până acolo urci cu mașina pe un drum cu serpentine multe, impecabil, asfaltat recent.

Resortul e format din mai multe hoteluri, un restaurant și o bază sportivă imensă. Sunt piste unde copiii s-au putut plimba în voie cu bicicletele. Este și un parc de aventură cu tiroliană și trasee prin copaci. Noi ne-am dat cu colacele pe un tobogan. De nenumărate ori. 

Acolo am stat la Hotel Bucegi care este de 3 stele. Dar cu condiții mai bune decât la 4 stele. Cu niște prosoape albe pufoase, cu care îți era mai mare dragul să te ștergi. Și asta zic eu care mă duc mereu cu prosoapele de acasă. Am avut o cameră imensă, cu un pat și o canapea. 

De la Cheile Grădiștei se pot face multe trasee ușoare. Cu peisaje de vis. Se poate ajunge pe jos și până la Fundata. Băieții s-au jucat cu bețe, pietre, au cules flori și au urmărit punctele de marcaj pentru trasee. Într-una din zile am plecat în mini drumeție fără să luăm biscuiți la noi. Și li s-a făcut foame. Am găsit în rucsac napolitanele primite de la bătrânica de la castel. Tare bine le-au mai prins copiilor.

De două ori am fost și am mâncat în Moieciu de Sus la un restaurant superb: Taverna Moieciului. Cu priveliște, liniște, flori multe, loc de joacă mare, iepurași de hrănit și rațe. Greu ne-a mai fost să-i luăm de aici pe copii. Cum ajungeam acolo, copiii fugeau la locul de joacă.

Așa se întâmpla ca eu să merg singură la masă să comand. Prima dată, fata care mi-a luat comanda s-a uitat foarte mirată la mine. M-a întrebat dacă să aducă toată mâncarea deodată. Am zis că da. A adus mâncarea. Eu, tot singură la masă. Ea, fâstâcită, m-a întrebat cu ce aș vrea să încep. Mi-a lăsat un singur rând de tacâmuri. I-am zis să-mi mai aducă trei. Atunci a respirat ușurată și i s-a luminat fața: „chiar mă gândeam cum puteți mânca tot singură!”. Și eu m-am gândit cum de s-a putut gândi că pot mânca singură două ciorbe, un pește cu mămăligă, o ciulama, o salată de vinete, un șnițel cu piure. Și să beau două ceaiuri, două sucuri și o apă plată. Oricum, mâncare bună, prețuri ok, servire rapidă.

Sper să vă fie de folos informațiile dacă ajungeți în zonă!

Post Author: Alina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *