Site Loader

Noi 5 la mare

În prima parte a anului eram ferm convinsă că nu o să plecăm nicăieri dar uite că după ce am fost la munte am ajuns și la mare.

Am închiriat în Năvodari un apartament într-un bloc nou aflat chiar pe plajă. Pentru noi e foarte important ca locul unde stăm să nu fie departe de plajă, să aibă lift, că e greu să ne cărăm cu toți copiii și cu toate lucrurile la plajă.

Numai 5 prosoape de plajă, schimburi și jucării pentru 3 copii, îndesate în rucsac și sacoșe de rafie. Pătură și umbrelă de plajă. Nici nu știu cum mergeam cu toate, cred că ne creșteau brusc mâini în plus. 

Bonus la cazare am avut un balcon cu vedere largă spre mare de unde am putut admira răsăritul și luna plină. Și unde Iris a stat non-stop cât nu eram pe plajă. Cum se trezea, ieșea pe balcon și nu o puteam lua decât când îi spuneam că mergem afară.

Am ales să plecăm de acasă spre mare luni pe la prânz ca să fie liber pe drum. N-a fost. Poza e făcută la plecare când copiii erau nerăbdători și bucuroși.

Drumul a fost de coșmar. Pe centura Bucureștiului (de la Otopeni până la Autostrada Soarelui) am făcut peste două ore, cred că din cauza unui accident. Cu totul, până la mare, am făcut 6 ore și jumătate. A trebuit să oprim la fiecare refugiu de pe autostradă să încercăm să o mai liniștim pe Iris căreia nu-i place deloc în scaunul de mașină. Nici cei mari nu mai aveau răbdare. Noi eram deja cu fire albe în plus. Am răgușit de la atâta cântat ca să o mai opresc din plâns pe Iris. Încă puțin și începeam să plâng și eu. 

Cum am ajuns, băieții au început să caute prin toate dulapurile din bucătăria apartamentului. Nu înțelegeam de ce. La final, au zis: „Nu ne place aici! Nu au tigaie pentru clătite!” Numai clătite nu mai făcusem în vacanță… Ne-am adus de acasă mâncare, acolo am făcut mici cumpărături și am mâncat numai în apartament.

Mi s-au părut ok terasele din zonă.  Dar pentru noi ar fi fost un chin. Copiii nu au stare nici 5 secunde. Și decât să ne învârtim după ei printre și pe sub mese, am preferat să mâncăm la noi. 

Am stat în Năvodari în capătul opus față de Mamaia. Fac precizarea asta pentru că în momentul în care ne apropiam de Mamaia creștea vizibil aglomerația pe plajă. La noi a fost ok.

Nu am închiriat șezlonguri pentru că nu avea rost. Copiii vroiau să se joace pe mal sau în apă. Așa că am pus o pătură și o umbrelă în zona de cearșafuri. O zonă foarte îngustă care se ocupa rapid. Iar noi, deși ne dădeau copiii trezirea la 6 dimineața, nu reușeam să ajungem mai repede de ora 10 la plajă.

Partea bună a fost că oamenii își așezau păturile la distanță unele de altele.

E primul an când mergem la mare și toți copiii noștri intră în apă. Ieiii!!! În anii trecuți, băieților fie li se părea prea rece, fie nu le plăcea că se lipește apoi nisipul de ei.

Acum cred că Iris a dat tonul. La doar un an, pe ea nu doar că nu a deranjat-o nimic, ci i-a plăcut tot!

În apă a intrat imediat, râdea când veneau valuri, nu o deranja că îi intră apă în ochi. S-a jucat pe nisip cu orele, a adunat scoici, nu a băgat nimic în gură.

Toți trei au făcut castele, au săpat cu escavatoarele și au făcut înghețată din nisip. Apa a fost foarte caldă, la fel și afară. Noroc că bătea vântul. Ne mai răcorea și ne-a ajutat să înălțăm și un zmeu. 

Noi, aștia mari, nu am apucat să înotăm în mare, fiind depășiți numeric de copii. Ne-am mulțumit să intrăm cu ei la apă mică și să ne bălăcim. În unele zile am rămas chiar îmbrăcați pe plajă pentru că nu am avut timp să ne dezbrăcăm. Până dădeam cu cremă ultimul copil, primii doi erau deja în apă sau pe mal. Așa că noi plecam după ei cu hainele pe noi. 

Într-una din zile am zis să mergem și pe o plajă izolată să vedem dacă e mai liber.

Am fost la Corbu care era la 7 kilometri de unde stăteam noi. Deși ne-am dus la ora 17.00 și multă lume pleca, tot mai erau foarte mulți la plajă. În poză suntem doar noi pentru că în spate este o unitate militară unde era interzis accesul.

Singurul avantaj la Corbu a fost nisipul mai curat decât pe plajele publice. În rest, nu merita drumul.

Chiar dacă a fost foarte obositor, pentru noi a fost o vacanță reușită. Ne-am bucurat de bucuria copiilor! E drept, acum aș avea nevoie de o vacanță adevărată ca să-mi revin.

Post Author: Alina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *